O invitatie la o cofetarie inseamna acum mai mult decat o Savarina, Amandina sau Dobos si un Brifcor. Nu doar show-urile culinare au rafinat mult gusturile si asteptarile oamenilor, dar prezenta acestora pe micile ecrane si nivelul de specializare si rafinament i-au facut pe cei mai multi sa isi doreasca deserturi deosebite.

Vlad Muresan este unul dintre participantii la Masterchef care a ramas in memoria colectiva atat datorita meseriei sale, cea de somelier, cat si a prezentei placute si a talentului sau. Nu isi spune chef, ci bucatar pasionat. E modest, dar in acelasi timp constient de talentele cu care a fost inzestrat. Vlad ne-a raspuns la cateva intrebari si ne-a vorbit despre asteptarile sale.

R.: Spune-ne cateva cuvinte despre tine.

V.M.: Cati oameni, atatea povesti de viata, se spune… Povestea mea de viata cu siguranta nu e iesita din comun, dar parcursul vietii mele are iz de poveste cu arome de nuca si de vin, cu glasuri de oameni adevarati, care m-au format si m-au adus unde sunt azi, toate impletite in anotimpuri ce capata nuante aparte in viata mea…

R: Cum l-ai descrie pe Vlad Muresan somelierul?

V.M.: Sunt unul dintre cei mai cunoscuti somelieri din Romania, apreciat pentru profesionalism si admirat pentru pasiunea pusa in cuvinte, cand spun povestea vinului la numeroasele degustari din tara. Am inceput sau fiu asociat tot mai des cu gastronomia, in special dupa participarea la Masterchef Romania, in 2013.

Pentru Vlad Muresan, mancarea, gatitul, bucataria, cu toate au povestea lor, aparte, dar care nu e departe de cea a vinului. Acestea se imbina armonios, se impletesc intr-o aventura ce trebuie traita si experimentata cu multa incredere si devotament. Mancarea are pentru el un drum similar cu vinul pentru ca o cauta, o incearca, o savureaza, o analizeaza, vorbeste cu si despre ea.

R: Dar pe Vlad Muresan cheful?

V.M.: Am descoperit bucataria treptat, de-a lungul unui proces de maturizare ce solicita multa incredere in sine, abandonarea oricarei frici de a gresi, indrazneala, rigurozitate, perseverenta, recunoasterea si asumarea greselilor. Placerea de a recunoaste greseala si de a incerca sa o repari, luand-o de la capat, devine astfel unica in bucatarie.
Incerc sa aduc aproape de cei din jur placerea de a gati si imparti cu cei dragi, bucuria de a darui, dragostea pentru ceea ce e bun si frumos.

R: Cand a aparut pasiunea pentru vinuri?

V.M.: Lucrurile in povestea mea au venit intr-un mod oarecum natural, in sensul in care oportunitatile de multe ori au venit catre mine si eu am acceptat provocarile. De la prima locatie la care m-am format, Vila Tusa, am pornit mai departe catre un restaurant clujean cunoscut si extrem de frecventat in acea vreme, Sinaia, unde, intrucat ajunsesem sa vand bine vinurile listate, am primit gratis o saptamana la Azuga, la fabrica de sampanie de acolo. 2007 a fost asadar anul in care s-a produs click-ul intre mine si lumea vinului, acea chimie unica ce atrage lucrurile intr-un parcurs fara intoarcere. Acolo a fost primul contact cu lumea somelierilor, cu lumea vinului care a adus dupa sine dorinta mea de a cunoaste cat mai multe si de a explora o oportunitate pe care am simtit-o in aceasta zona de nisa pe acea vreme in Cluj. In scurt timp, in 2008, aveam sa urmez cursuri de somelier si sa primesc diploma de somelier.

In 2008, am revenit la Azuga pentru a-mi incerca norocul la concursul national de somelieri, de la care aveam sa ma intorc doar cu experienta, urmand ca in 2009 sa obtin locul II la Trofeul somelieriei, in cadrul aceleiasi competitii, ceea ce a insemnat o recunoastere in primul rand personala, dar venind din exterior, ca fac bine ceea ce fac. Intrucat cunostintele legate de tehnica servirii, de restaurante si de somelerie s-au imbinat extrem de bine, am reusit ca in 2010 sa obtin trofeul Marian Bugan, in cadrul concursului national de Maitre d’hôtel.  

Premiile obtinute au atras dupa ele si interesul restaurantelor de lux clujene, fiind curtat de cateva dintre acestea si lucrand alaturi de unul dintre acestea pana la urmatoarea etapa, care inseamna munca mea din prezent, la unul dintre cele mai bune restaurante din Romania.

R: Care este sortimentul tau preferat de vin?

V.M.: Syrah - de unde i-am dat si fiicei mele numele de Sira, o combinatie frumoasa intre Syrah si semnificatia numelui, "cea dorita".

R: Dar mancarea preferata?

V.M.: Tot ce este sanatos.

R: Care sunt sommelierul si cheful care ti-au marcat cariera sau te-au motivat cel mai mult?

V.M.: Sansa mea a fost ca traiectoria sa imi fie marcata de doi oameni extraordinari, care pe langa tatal meu au fost acei alti doi “tati” care m-au indrumat, sfatuit, mi-au croit drumul profesional. Liviu Moldovan m-a calauzit in lumea restaurantului, in timp ce Marian Timofti mi-a insuflat dorinta de a intelege viata si povestea vinului, asa cum imi place sa repet ca “vinul este o fiinta care se naste, traieste si apune”.

Am avut marea sansa sa lucrez timp de 8 luni, alaturi de un bucatar instelat de doua ori in Europa, care desi nu a reusi sa aduca o stea Michelin in Romania, a lasat sa ii fie continuata munca in mod onorabil de catre Chef Ionut Lupu. De la ambii am invatat ce inseamna gastronomia dusa la un alt nivel.

R: Cum ti-a marcat cariera si cum ti-a schimbat viata participarea la Masterchef?

V.M.: A fost un moment care mi-a aratat si mai mult drumul pe care doresc sa il urmez. A fost o pista de lansare de care am profitat, punand insa multa seriozitate si munca in ceea ce am facut dupa Materchef.

R: Cand ti-ai descoperit pasiunea pentru dulciuri?

V.M.: In timpul perioadei in care am stat la Masterchef, am realizat faptul ca imi place de fapt sa fac dulciuri. Dupa ce am "identificat" calea pe care vreau sa o urmez, au inceput incercarile, tatonarile si testarea diverselor prajituri.

R: Ai mai multe deserturi raw la "Un dulce". Cum de ai ales sa promovezi hrana vie si de ce ai ales respectivele preparate?

V.M.: Dieta raw vegana, desi pare a fi un ultimul moft la moda, m-a atras in primul rand din punct de vedere curativ, incercand sa gatesc pentru cei dragi mie cat mai natural, pentru o stare de sanatate excelenta. Culinar, la inceput, a fost o provocare sa incerc sa gasesc echilibrul intre multitudinea de ingrediente, uneori exotice sau mai putin cunoscute care se incadreaza in categoria de “hrana vie”.

Dupa cum se cunoaste, in aceasta dieta, alimentele sunt de regula consumate in starea lor naturala, deshidratate sau gatite la o temperatura de maxim 40 grade Celsius. Zaharul este inlocuit cu indulcitori naturali, iar ingredientele care contin gluten sau lactoza sunt eliminate, asadar cei care au un regim alimentar special pot sa se bucure de un dulce extrem de delicios, fara sa simta ca sunt incatusati de o dieta stricta.

Daca primii pasi in raw vegan mi s-au parut o provocare, mai apoi am fost treptat fascinat de felul in care poti obtine culoare si gust din aceste ingrediente in stare pura.

Asadar, va invit, nu doar pe cei care urmeaza aceasta dieta, sa indrazniti! Incercati ceva diferit, in culori vii si gust unic ce nu poate fi adus decat direct din natura, ceva sanatos care sa va dea o stare de bine, energie si care sa provoace o explozie de arome. Va invit la laboratorul meu pentru un dulce altfel, sa gustati o ciocolata vegana fara cacao sau un cheese cake fara branza si ou! Sunt sigur ca nu veti regreta!

R: Ce asteptari ai de la 2015?

V.M.: Sper ca lumea sa aleaga un produs de calitate, precum cele de la "Un Dulce". De asemenea sper sa se inteleaga ce anume sta in spatele unei prajituri de calitate, care aduce cu sine un concept intreg. Imi doresc sa fim mai vizibili pe piata si sa participam la cat mai multe evenimente.

Vlad Muresan si-a deschis prima cofetarie, Un Dulce, in cartierul clujean Manastur. El spune ca e mai degraba un magazin de prezentare si gustare, insa e un concept aparte, un loc in care te poti indulci, poti citi cateva pagini dintr-o revista, poti asculta muzica buna si te poti bucura de o companie agreabila.

Foto: Vlad Muresan