Nora Niculescu, doula si psihologInterviuri

Gravidele din secolul XXI au la dispozitie sute de surse de informare, cursuri si seminarii despre sarcina, alaptare, nastere, cresterea copilului. Insa emotiile fiecarei etape si unicitatea fiecarui moment fac ca nicio experienta sa nu semene cu alta. Nasterea, de exemplu, este privita cu teama. De durere, de necunoscut, de ceea ce reprezinta, in sine. Dar cand ai langa tine o persoana deosebita, care sa te ajute sa depasesti momentul si sa te bucuri de el, experienta nasterii poate fi una incredibila, blanda si nespus de frumoasa. Nora Niculescu este doula si este una dintre aceste persoane deosebite.

“Am 33 de ani, ca formare sunt psiholog, iar cand eram mica nu prea stiam ce-mi doresc sa devin atunci cand voi fi mare. N-am stiut asta decat atunci cand am descoperit educatia prenatala si meseria de doula. Pana atunci, adica pana spre 28 de ani, am fost oarecum in deriva si cautare. Dar si cand mi-am gasit vocatia...”, astfel vorbeste despre ea Nora Niculescu, o femeie frumoasa, o mama dedicata si un profesionist care a fost alaturi de multe familii in unul din cele mai frumoase momente: aducerea pe lume a copiilor.

Nora Niculescu ne-a acordat un scurt interviu despre meseria de doula, importanta ei la nastere si modul in care a fost primita si acceptata in Romania.

 

R.: Care a fost momentul in care ti-ai dat seama ca vrei sa fii doula?

N.N.: Prima data am auzit de meseria de doula atunci cand eram la cursul de formare ca educator prenatal Lamaze. Mi s-a parut in acel moment o idee excelenta ca cineva pregatit in acest sens, sa ofere sprijin emotional, fizic si psihic mamei la nastere. Insa am stiut 100% ca doresc sa urmez si eu aceasta cale abia cand am asistat la o prima nastere. Asta se intampla imediat acum 5 ani, pe 1 Decembrie. Nu stiam atunci concret ce pot sa fac, insa m-am lasat ghidata de mama si de nevoile ei si tot ceea ce am facut a fost intuitiv si din suflet. Am plecat de la acea nastere transformata, iar cand, peste cateva luni, am intalnit intamplator mamica intr-un magazin, iar ea si-a amintit de mine si m-a oprit ca sa-mi multumeasca si sa-mi spuna ca se gandeste mereu la cat de mult am ajutat-o in ziua in care a nascut, m-a emotionat mult! Si ma emotioneaza si acum feedback-ul mamelor! Este o adevarata onoare pentru mine sa pot fi partasa la acest eveniment intim si intens!

 

R.: Cat a durat formarea, unde ai facut-o si cum a fost experienta?

N.N.: Dupa aproximativ 1 an de la prima nastere la care am participat, am reusit sa ma duc la cursul de formare ca doula. Acesta s-a desfasurat in SUA, in incinta unei maternitati din statul Virginia. Am avut atunci ocazia sa asist si la o nastere desfasurata acolo si am fost impresionata de diferentele dintre cele doua sisteme medicale. Respectul fata de mama, bebelus, familie in general este impresionant si m-am intors acasa cu speranta ca si la noi vor sta lucrurile la fel, intr-un viitor nu foarte indepartat.

 

R.: Cum a fost prima nastere la care ai participat in calitate de doula, in Romania?

N.N.: Dupa cum spuneam mai sus, in 1 Decembrie anul acesta vor fi 5 ani de la prima nastere la care am participat in Romania. Era parte din procesul de certificare ca educator prenatal, participarea la minim 3 nasteri. Am avut noroc si sunt si acum recunoscatoare, personalului medical care m-a primit atunci si mi-a permis sa fiu alaturi de acea mamica la nastere. Totusi atunci nu eram doula cu "acte in regula". Prima nastere in calitate oficiala de doula a fost fix a doua zi dupa ce m-am intors din SUA de la cursul de formare. Si ironic sau nu, desi tocmai invatasem o mutime de masuri de confort, mamica aceea a avut nevoie doar de prezenta mea acolo langa ea. Nu simtea nevoia nici sa vorbeasca, nici sa fie atinsa, asa ca am stat pur si simplu langa ea pe un scaun vreo 8 ore. Ma amuz acum cand imi amintesc cate ganduri m-au napadit in orele acelea, cat de "inutila" ma simteam, cu toate cunostintele mele si cate griji imi faceam crezand ca nu o ajut pe mama cu nimic. Si totusi, dupa ce a nascut si am ramas singure, cu lacrimi in ochi mi-a multumit pentru tot ce am facut pentru ea! Iar eu ma intrebam daca nu cumva au afectat-o hormonii, caci aveam impresia ca nu facusem nimic. Insa mi-a spus ca simplul fapt ca am fost acolo, increzatoare in ea, linistita si sigura pe mine, cu un zambet pe fata ori de cate ori a simtit ea ca o cuprinde panica si neincrederea, a ajutat-o mai mult decat 1000 de cuvinte sau alte tehnici pe care as fi putut sa le aplic. Asta a fost o mare lectie pentru mine!

 

R.: Ti-a fost greu sa explici ca nu esti moasa, ci suport pentru mama si familie? Cum a fost primita ideea de doula?

N.N.: Da, nu a fost si nu e usor nici acum sa explic acest lucru. Si nu le este usor nici parintilor, care sunt primii care deschid discutia cu medicii lor ginecologi. In primul rand pentru ca sistemul nostru medical nu este unul foarte deschis si permisiv. Iar rezistenta la schimbare este mare. La noi inca nu este inteleasa cu adevarat notiunea de confort psiho-emotional al femeii in travaliu si la nastere. Cu totii ne concentram mult pe aspectele medicale ale nasterii, dorind bineinteles ca la final sa fie o mama si un bebe sanatosi amandoi. Insa experienta emotionala a nasterii este in egala masura importanta. Si aici intervine rolul unei doula. Caci ea nu are competente medicale si nu are voie sa se impline in aspectele medicale ale nasterii. Nu are voie nici macar sa ia decizii in locul mamei. Insa multor medici si moase le este greu sa creada ca doula chiar respecta aceste lucruri si ca vrea sa fie alaturi de mama din cu totul alte motive. Insa cu pasi mici, apare si la noi deschiderea necesara.

 

R.: Maternitatile din tara (private, de stat) au reactionat in vreun fel in momentul in care gravidele au cerut sa nasca cu doula alaturi? Cum au primit aceasta cerere cadrele medicale?

N.N.: In maternitatile private a fost ceva mai multa flexibilitate, asta cred eu si deoarece administrativ era mai usor realizabil, deoarece acolo mama nu imparte sala de travaliu sau de nastere cu ale mamici. Deci se poate crea acel cadru de intimitate care este atat de important. In maternitatile de stat este ceva mai greu, insa am intalnit medici deschisi sau macar curiosi sa afle concret ce face o doula si daca aceasta ii poate ajuta sau mai mult i-ar incurca la o nastere. Si cei care au avut curiozitatea aceasta, imi place sa cred ca n-au fost dezamagiti. Iar un indicator in acest sens este faptul ca m-au primit pe urma si la alte nasteri asistate de ei. Exista insa in continuare medici refractari la aceasta idee noua, pe care sper, in timp, sa-i convingem ca impreuna putem fi cea mai buna echipa de care are mama nevoie.

 

R.: Cand trebuie o viitoare mamica sa inceapa sa caute o doula? Cum decurge "relatia" dintre cele doua, pana in momentul nasterii?

N.N.: Din punctul meu de vedere, e bine sa se cunoasca cat mai din timp, deoarece o relatie de incredere se dezvolta in timp. Bineinteles ca exista, ca in orice alt domeniu, si o anumita compatibilitate care poate sa existe din prima, caz in care si daca mama cu doula se cunosc mai tarziu, este in regula. Dar cred ca e bine ca parintii sa se intalneasca cu doula cel putin de cateva ori fata in fata inainte de nastere si mult mai frecvent de atat la telefon. Doula are nevoie sa "simta" mama, sa afle cum este ea, ce nevoi are, ce dorinte are cu privire la nastere, astfel incat in momentul acela sa-i ofere cel mai bun sprijin cu putinta. O mare calitate a unei doula ar trebui sa fie aceea de a fi alaturi de mama asa cum mama are nevoie, nu cum crede doula ca i-ar fi necesar mamei.

 

R.: Ce face, practic, doula in timpul nasterii?

N.N.: Practic, paleta de resurse ale unei doula la nastere este foarte mare. De la a fi doar prezenta, fara a face nimic concret (vedeti povestea mamicii de mai sus), pana la a-i face mamei masaj, a-i pune o compresa pe frunte, a o incuraja, a-i sugera pozitii pe care sa le incerca astfel incat sa-i fie mai usor, iar bebe sa coboare mai lin. Poate sa respire impreuna cu mama, sa se plimbe impreuna cu ea si sa o tina de mana in timpul expulziei. Dupa nastere poate sa-i maseze burtica, in caz ca bebelusul nu este cu ea si sa o ajute astfel el prin supt. Si de asemenea doula se asigura ca alaptarea porneste cu dreptul.

 

R.: Dupa nastere, ce rol are doula? Pana unde se implica?

N.N.: Dupa nastere doula mai sta langa mama, tata si bebe inca cateva ore. In principiu, pana cand parintii simt ca se pot descurca mai departe si singuri sau pur si simplu cand simt ca au ei nevoie de intimitate in noua formula. Personal, mai tin legatura cu parintii si dupa nastere, caci se creaza atunci o legatura care este speciala si cred eu ca dureaza la nivel sufletesc toata viata. Si mai exista si notiunea de doula post-partum, care merge si petrece cateva ore pe zi cu mama si cu bebelusul acasa, asigurandu-se ca cei doi nu sunt perturbati de nimic in indragostirea unul de celalalt. Asta inseamna ca doula va incerca sa o ajute pe mama cu orice are ea nevoie si sa-i indeparteze din nesigurante. Poate sa-i arate cum se face baita bebelusului, cum sa-i schimbe scutecul, poate sa le faca ceva de mancare.

 

R.: Cate doule exista in tara? Exista programe de formare?

N.N.: In acest moment cred ca suntem peste 20 de doule in tara. In Romania, singurul program de formare din acest moment este tinut de mine, impreuna cu prietena mea si doula cu multa experienta Andreea Luncasu. Desi am auzit totusi ca ar mai veni cineva din Ungaria si ar forma doule aici in Romania, insa doar in limba maghiara. Oricum, momentan am luat si noi o pauza, deoarece in noiembrie s-a nascut si baietelul meu si acum ma ocup 100% de el.

 

R.: Consideri ca este o moda sau o necesitate sa nasti cu doula? In ce masura crezi ca nasterea cu doula imbunatateste experienta nasterii?

N.N.: Mai mult decat ce cred eu, exista marturiile parintilor care au avut o doula la nastere. Si in plus, sunt nenumarate studii documentate stiintific care atesta acest lucru. Rezultatele lor arata ca prezenta unei doula la nastere ajuta astfel: cu 50 % scade riscul interventiei prin cezariana, cu pana la 23 % scade incidenta depresiei in primele 6 saptamani postpartum, cu pana la 40 % scade anxietatea, cu pana la 74 % creste stima de sine, cu pana la 51% creste rata alaptarii in primele 6 saptamani postpartum, cu 25% scade durata travaliului, cu 30% scade nevoia folosirii analgezicelor, cu 40 % scade nevoia  de oxitocina pentru inducerea sau augmentarea contractiilor, cu 60 % scade nevoia pentru epidurala, cu 40 % reduce riscul utilizarii forcepsului.

 

R.: Ai un mesaj, un sfat pentru viitoarele mame care se tem de momentul nasterii?

N.N.: Sa se informeze mult si bine, din surse credibile si documentate stiintific. Sa participe la cursuri de pregatire pentru nastere si sa aiba incredere in corpul lor si in bebe! Urmeaza poate cel mai important si intens moment din viata lor ca femei si e extraordinar atunci cand pot crea experiente memorabile, in sensul bun al cuvantului!

 

R.: Acum, dupa ce ai devenit mama, privesti diferit gravidele?

N.N.: Femeile insarcinate au fost mereu fascinante si frumoase pentru mine, iar privilegiul ca am putut sa fiu alaturi de atatea mamici in clipele din travaliu si de la nastere, ma face sa ma simt tare binecuvantata! Trebuie sa recunosc insa ca experienta proprie cu puiul de Timotei m-a imbogatit si m-a modelat intr-un fel pe care nu l-am putut anticipa, iar acum cred ca pot sa fiu alaturi de mame cu si mai multa empatie!

 

Foto: arhiva personala a Norei Niculescu.