Vitamina D
A doua vitamină din grupul celor liposolubile, vitamina D, ocupă un rol binecunoscut în fixarea calciului şi a fosforului în oase şi dinţi. Este deosebit de important să ştim că ea se formează în organism cu participarea ficatului, rinichiilor şi tegumentului. Ea se compune la nivelul pielii, sub acţiunea razelor ultraviolete inactiv, şi se activează prin dublă hidroxidare, în ficat şi în rinichi. E uşor de înţeles că, în cazul expunerii insuficiente la soare, în boli hepatice cronice sau renale cronice, apare un deficit al sintezei acestei vitamine la nivelul organismului. Însă cantitatea sintetizată de propriul corp nu este suficientă
Rostopasca (Chelidonium Majus)
Rostopasca, foarte preţuită încă din antichitate, este, după macul somnifer, planta medicinală cea mai importantă din familia Papaveracee. Această plantă, numita şi crucea voinicului, este una dintre cele mai importante plante de pe pământ. Alchimiştii credeau că pot scoate aur din petalele ei; romanii au botezat-o chelidonium = darul cerului, iar vracii o culegeau numai în crucea zilei, când soarele era în zodia leului. Aparenţa sa este cea a unei adevărate buruieni rezistente, care creşte şi pe cele mai irigate soluri, răspândindu-se pe tot globul. Întreaga plantă, cu excepţia seminţelor uscate, conţine un sistem de celule tubulare numite lactifere, pline
Remedii naturale în unele probleme ale părului
Podoaba capilară are un rol deosebit, în primul rând estetic. E deranjant pentru oricine un păr prea gras, plin de mătreaţă sau care cade excesiv. În caz de alopecie (căderea părului cu tot cu rădăcină) se pot folosi, pentru creşterea părului, în uz extern, frecţii zilnice ale pielii capului cu decoct de rădăcină de lipan (30 gr), urzici (30 gr), lăptuci (30 gr), toate fierte într-un litru de apă timp de 15 minute sau decoct de coada-şoricelului (50 gr la 1 litru de apă), fiert timp de 10 minute. Pentru întărirea părului se recomandă, după spălare, să fie clătit cu
Rolul vitaminei A în organism
Vitamina A, prima din grupa vitaminelor liposolubile, se află de fapt sub două forme: retinolul (A1) şi dehidroretinolul (A2). În plante, ea se află sub formă de provitamină, forma inactivă care se activează în organism prin diferite procese. Acestea sunt carotenii (alfa, delta, beta, dintre care beta-carotenul este cel mai activ). Absorbţia carotenilor este redusă, ceea ce face ca aportul lor să fie de cinci ori mai mare pentru a acoperi doza necesară zilnică. Rolurile acestei vitamine în organism sunt următoarele: – intră în structura pigmenţilor retinei (pigmenţi care ne ajută să vedem luminozitatea redusă, pe vreme de zi etc.);
Importanţa vitaminelor în viaţa noastră
Vitaminele – considerate în vechime “sursa vieţii” – au roluri foarte importante în organism şi sunt necesare unei bune funcţionări a acestuia. Ele, ca structură, sunt substanţe organice cu greutate moleculară mică, fiind active la doze reduse şi au o valoare energetică foarte scăzută, neproducând energie în corp. Biosinteza lor endogenă nu este suficientă pentru o bună stare de sănătate, de aceea aportul lor exogen este necesar. Vitaminele se clasifică în două mari clase: Vitaminele liposolubile – A, D, E, K – acestea sunt solubile în grăsimi, prin urmare insolubile în apă, ceea ce înseamnă că le găsim şi în
Anasonul (Pimpinella Anisum)
Anasonul este o plantă originară din Asia occidentală şi nord-estul Africii. Ea se înmulţeşte prin seminţe, în locuri aerate şi luminoase şi poate atinge o înălţime de 60-80 de cm. Perioada de înflorire este iunie-septembrie şi poate fi culeasă de la sfârşitul lunii august până la sfârşitul lui septembrie. Cele mai utilizate părţi ale anasonului sunt bulbul, frunzele, seminţele şi rădăcinile. Fructele de anason au în componenţă ulei eteric, ulei gras, lipide, proteine, glucide şi săruri minerale. Ca şi compoziţie chimică, anasonul conţine calciu, fosfor, potasiu, fier, sulf, vitamina B1 şi B2, vitaminele A şi esenţe aromate. Calităţile anasonului sunt
Calităţile morcovului
Morcovul (Daucus Carota) preferă regiunile uscate sau sărace, mai ales solurile nisipoase-palustre, patria sa de baştină fiind regiunea mediteraneană. Lumina, acidul sicilic, căldura, humusul, oferă morcovului posibilităţi foarte bune de dezvoltare. “Daucus Carota” este cea mai perfectă plantă alimentară, oferită omului, din familia Umbeliferae. Frunzele sale conţin între 6-12% zahăr; în rădăcină mai găsim: pectină, inozită, lecitină, glutamină, fosfatide, iar colorantul său galben a fost numit caroten sau carotină. În concepţia tradiţionalistă chineză, morcovul este privit drept o legumă cu mireasmă dulce şi energie neutră, ce are calităţi diuretice şi digestive; el acţionând benefic asupra plămânilor şi splinei. Morcovul, numit
Cimbrişorul de câmp (Thymus serpyllum)
Cimbrişorul creşte pe pajiştile uscate dar umede de roua munţilor, unde urcă până la limita zăpezilor. Apariţia ei e spontană atât în nordul, cât şi în sudul Alpilor. Cimbrişorul se numea în medicina populară de altă dată “buruiana femeilor” sau “iarba Maicii Domnului”. Se consideră că facilitează menstruaţia, dar aşează funcţiile sexuale şi le reabilitează. Este indicat împotriva tusei convulsive. Florile şi tulpinile acestei plante aşezate într-un vas de sticlă peste care se toarnă zahăr, în straturi, se lasă să stea la un loc însorit timp de 20 de zile. Se filtrează după acest timp siropul realizat, punându-se la foc
Câteva noţiuni despre proteine
Cu toţii ne amintim definiţia şi structurile chimice ale proteinelor de la orele de chimie, din liceu, iar pentru cei care nu ne mai amintim, vom sublinia covârşitoarea lor importanţă în menţinerea unei sănătăţi perfecte, dar şi cum putem face rost de acestea. Deosebitul rol al proteinelor pentru organismul nostru rezidă şi din simplul fapt că, la un individ normoponderal, proteinele ocupă locul II ca şi cantitate, în organism, după apă, bineînţeles. Ilustrăm câteva din minunatele roluri ale proteinelor în organism: – plastic: intră în structura tuturor celulelor organismului; – structural: intră în constituţia diverselor enzimi, hormoni etc.; – menţin
Levănţica şi întrebuinţările sale
Această plantă (Lavandula officinalis) iubeşte pantele seci şi calde ale regiunilor mediteraneene occidentale, căutând căldură dar şi lumină. Prosperă mai bine în preeriile muntoase ale Alpilor maritimi, unde acoperă solurile calde ca o buruiană. Pe măsură ce coboară spre câmpie, aroma sa devine mai puţin delicată. Din tufele de levănţică se emană o pace blândă şi nobilă. Aparatul foliat este redus aproape la nişte ace, ce rămân însă moi, aducând oarecum cu un candelabru cu şapte braţe. Inflorescenţa, de un albastru de lavandă este un organ esenţial în viaţa acestei plante. Floarea de levănţică înnobilată în cel mai mare grad,
