Cura de slăbire cu calorii negative
Acest tip de dietă, numită impropriu Cura de slăbire cu calorii negative, nu presupune eforturi mari în realizarea ei, este o dietă calorică cu rezultate bune în majoritatea cazurilor. Principiul de bază este simplu, știut fiind faptul că organismul uman consumă un anumit număr de calorii pentru digerarea alimentelor noi vom încerca să-l înșelăm oferindu-i anumite tipuri de alimente, sărace din punct de vedere caloric, dar care, pentru a fi digerate, consumă un număr mai mare de calorii. Mâncărurile prezente în această dietă sunt în special crudități, legume și fructe care au un conținut mare de vitamine care vitalizează organismul
Beneficiile rozmarinului
Rozmarinul (Rosmarinus officinalis) îşi are patria pe coastele muntoase ale Spaniei, Greciei, Asiei mici şi insulelor mediteraneene, însă a trecut Alpii devenind o plantă ornamentală în parcurile şi grădinile noastre. Frunzele sale de un verde întunecat sunt îngustate în formă de ace şi uneori poate atinge aproape înălţimea unui om, având aspectul unui brad mic ţepos. Parfumul pe care îl răspândeşte este fortifiant şi reconfortant pentru luciditate. Cercetările ştiinţifice au arătat că rozmarinul este un stimulent de memorie perfect pentru adulţii ce prestează munca de birou şi pentru elevii şi studenţii ce studiază. Uleiul de rozmarin intensifică circulaţia sângelui la
Macul de câmp – simbolul somnului adânc şi al morţii
A fost considerat simbolul somnului pentru că din maci se extrage opium, şi al morţii deoarece are culoarea roşie ca sângele. O legendă greacă spune că macul a fost creat de Somnus, zeul somnului pentru a o ajuta pe Ceres, zeiţa recoltelor, care era epuizată după ce-şi căutase fiica rătăcită, neavând putere să dea rod recoltelor de grâu. Macii au ajutat-o să doarmă şi după ce şi-a revenit, grâul a început să crească din nou. De aici credinţa că, prezenţa macilor în lanul de grâu este esenţială pentru recoltă. Macul de câmp (Papaver Rhoeas) impresionează prin frumuseţe, dar şi prin
Strălucire de vară şi protecţie – atuul cremelor de plajă
Vară din nou, iarăşi soare, iarăşi prilej de plajă, doar n-o să privăm trupul de beneficiile razelor soarelui, care pe lângă că oferă o strălucire aparte pielii, ne mai şi încarcă de energie pozitivă. Asta dacă facem totul ca la carte. Ce înseamnă acest lucru? Că trebuie să ţinem cont de câteva aspecte atunci când ne expunem la soare. Mai întâi de toate, să nu înţelegem că dacă e soare, cât e ziua de lungă ne putem „prăji” fără nicio grijă şi cu pretenţia de a ne fi bronzat…cât pentru toată vara. NU, nicidecum, dacă stai să te gândeşti orele
Sarea în bucate
Cu toţii cunoaştem obiceiul de a întâmpina oaspeţii cu „pâine şi sare”, toată lumea a auzit sau s-a referit măcar o dată în viaţă la povestea cu fata împăratului care îşi iubea tatăl precum „sarea-n bucate”. Pe de altă parte, la fel de populare sunt sintagmele „ca sarea în ochi” sau „a pune cuiva sare pe coadă”. Concluzia? Sarea este o substanţă mult mai complexă decât ne-am fi aşteptat, iar acestea sunt doar câteva manifestări ale limbajului care arată importanţa şi conotaţia a ceea ce ştiinţa a rezumat în 4 litere: NaCl. Cu siguranţă cel mai vechi condiment din câte
Avocado sau “para aligatorului”
Persea americana, copacul originar din America de Sud, celebru pentru fructele sale aparte, este apreciat însă şi ca plantă ornamentală, fiind foarte uşor de cultivat şi de întreţinut, având în vedere că se poate rezista şi în apartament, cu condiţia să nu-l umezim prea tare şi să aibă multă lumină. Frunzele lucioase, alungite la vârf, asemănătoare cu cele de portocal, verzi la suprafaţă şi cenuşii pe partea de jos, fac din acesta prilej de încântare pentru privire. Dar să revenim la fruct, aşa este cel mai bine cunoscut, aşa-zisa „para aligatorului”, cum o numeau băştinaşii sud-americani, datorită formei pe care
Alimentaţia sănătoasă în perioada sărbătorilor
Acum, mai mult decât oricând, dorim să atragem atenţia asupra pericolelor în urma exceselor alimentare din preajma sărbătorilor. E de prisos să spunem că aceste excese sunt dăunătoare, că tot consumul de grăsimi pe care îl facem poate destabiliza echilibrul şi aşa precar, în cele mai multe cazuri, al organismului. Nu încercăm să vă îndepărtăm de toate bunătăţile şi să dăm sfaturi pe care să nu le respectaţi – ci doar nişte repere de alimentaţie sănătoasă – în faţa atâtor tentaţii – greu de refuzat. Ideal ar fi să existe un echilibru între consumul de cereale, legume, fructe, carne şi
Fructul de aur – koum quat
Nativ din Asia estică (Japonia, Taiwan, Filipine), face parte din familia Rutaceae, specia Fortunella – din familia citricelor în sens larg. Fructul, de forma şi mărimea unei măsline, se aseamănă cu portocala la coajă. Pomii ajung la o înălţime de maximul 4,5 metri, crengile au spini, frunzele – verde-închis, cu flori albe şi produc cca 50 de fructe anual. Fructele pot fi consumate proaspete, confiate, sub formă de lichior sau conservate. Kumquat sunt rezistenţi la temperaturi mai mari de -10 grade C şi se dezvoltă de obicei în soluri fertile, irigate, solul alcalin fiind neprielnic. În China şi Japonia există
Cardamom-ul – elixirul iubirii
Unul din cele mai vechi condimente din lume, Elettaria cardamomum – cel verde (familia ghimbirului – zingiberaceae) este o plantă originară din Est, în pădurile din sud-estul Indiei, unde creștea sălbatic. Este o plantă perenă ce ajunge la 4-5 m înălțime, are un rizom lung, cu frunze de un verde închis, mari de 30-60 cm, crește la tropice, în plantații. Recolta păstăilor se face de obicei toamna-iarna – pentru a preveni spargerea capsulelor din sezonul secetos. Se folosesc doar semințele, se vând sub formă de păstăi triunghiulare, din care se scot ulterior semințele fiindcă, în contact direct cu aerul, semințele
Ghimbirul – drumul către o sănătate de invidiat
Este rizomul plantei erbacee Zingiber officinale, din familia Zingiberaceae, din care mai fac parte turmericul, cardamomul și galangal, se aseamănă cu hreanul. Botanistul englez, William Roscoe (1753-1831) i-a dat această denumire într-o publicație. Este cultivat de atâta timp încât originile sale sunt destul de incerte, în China, India – ajunge în vest acum 2000 de ani. Prin secolele 13-14, un kilogram de ghimbir valora cât o oaie și era deseori folosit ca monedă de schimb. Gimbirul proaspăt și cel uscat erau considerate ca provenind de la două plante, în consecință, în China purtau două denumiri – Gan-jiang și sheng-jiang. Rădăcina
