Bucătăria românească sau bucătăria plugarilor
Nu voi încerca aici să denigrez zestrea gastronomiei românești, nici nu intenționez să demonstrez apartenența diferitelor feluri de mâncare, așa-zisă românească, altor popoare și culturi cu care am intrat în contact de-a lungul timpului, nu! Dorința mea este să stârnesc curiozitatea gurmanzilor și nu numai pentru bucătăria internațională și de a-i face să conștientizeze beneficiile unor culturi gastronomice la fel de gustoase, dar adaptate la activitățile noastre zilnice. Dacă până nu demult un procent ridicat din populația țării noastre lucra în agricultură, iar bucătăria și modul de hrană erau adaptate justificat acestor activități fizice grele, acum îndeletnicirile noastre cotidiene nu
Crăciunul “vechi”
Puţine din zile din an te invită parcă atât de insistent să te bucuri: să te întorci acasă, să te întorci spre tine, să opreşti telefonul şi să îţi aduci aminte că faci parte dintr-o familie. Sub un brad mare sau lângă o creangă modestă, făcând felurite daruri, astăzi nu pleci nicăieri, nu întârzii şi nu te grăbeşti. Ca mulţi dintre cei care şi-au început copilăria înainte de `89, pentru mine, Crăciunul miroase încă a portocale şi a brad, a zăpadă proaspătă şi a ger. Astăzi, când portocalele nu mai sunt marfă rară, dar, în schimb, zăpada se zgârceşte să
Mesajul lui Moş Crăciun
Cea mai sfântă seară din an ne bate la poartă. Seara luminilor, a darurilor şi a prieteniei se apropie. De la 1 la 99 de ani, fiecare copil trăieşte, sub brad, emoţiile unui dar îndelung aşteptat. Chiar dacă bradul s-a transformat într-o simplă crenguţă verde, chiar dacă darul este un singur colind, chiar dacă din masa îmbelşugată a rămas o turtă şi o lumânare, Crăciunul ne face întotdeauna bogaţi. Reînveţi să râzi cu tot sufletul deşi te dor toate şi vremea copilăriei s-a pierdut printre decenii, găseşti un zâmbet de dăruit, deşi, până ieri, parcă toate grijile lumii se înghesuiau
Poveste fără sfârşit: Moş Nicolae
Cu toţii aşteptăm binemeritata ninsoare din noaptea de 5 spre 6 decembrie, motiv de sărbătoare atât pentru cei mici, cât şi pentru noi, cei mari. Căci e Sfântul Nicolae, zis Moş Nicolae sau Sân’Nicoară în Ardeal, cel care îşi scutură barba lui albă, provocând astfel prima ninsoare din an. Sau cel puţin aşa spune legenda. Iată ce mai spune: Sfântul Nicolae, născut în jurul anului 340, în satul Patara, la nord de Bethleem, într-o familie înstărită, este educat încă din copilărie în spirit creştin. Inzestrat el însuşi cu nişte calităţi spirituale aparte (se cunosc cel puţin 21 minuni), îşi dedică
Pregătit pentru post?
A început postul. Nu ca să ne oblige la o cură de dezintoxicare, nici ca să îi facă pe unii să se lase de fumat. Rostul lui este de a ne pregăti sufleteşte pentru sărbătoarea care se apropie. Curăţirea trupească trebuie fie şi ea parte a acestui proces, dar nu trebuie să înlocuiască rugăciunea şi căinţa. Din păcate, în societatea modernã, postul a început să îşi piardă din semnificaţie. Dacă bunicii noştri înţelegeau prin post abţinere în scopul apropierii de Dumnezeu, astăzi, noi înţelegem prin post mai mult o “cură de slăbire”. Această perioadă din an ar trebui să însemne
Sfânta Parascheva sau Sfânta Vineri
Numită de români şi Sfânta Vineri, Sfânta Cuvioasă Parascheva marchează în tradiţia populară şi “îngroparea verii”. Numele Cuvioasei vine din greacă şi înseamnă vineri. Creştinii din toată ţara merg în pelerinaj la moaştele Sfintei Parascheva, la Iaşi, aceasta fiind considerată protectoarea Moldovei şi a tuturor creştinilor ortodocşi. Moaştele cuvioasei au fost mutate aici de la Constantinopol în vremea domnitorului Vasile Lupu, cu mare preţ plătit sultanului Murad al IV-lea. Mutarea s-a facut la biserica Trei Ierarhi de la Iaşi care a fost ctitorită de domnitorul Vasile Lupu, suma care a fost platită sultanului la acea vreme fiind una semnificativă. Dar
Postul Sfintei Marii
Postul Sfintei Marii „Căci postul potoleşte trupul, înfrînează poftele cele nesăturate, curăţeşte şi înaripează sufletul, îl înalţă“, Sfîntul Ioan Gură de Aur. Postul constă în rugăcine, întoarcerea spre sine – regăsirea iubirii pentru cel de lângă noi, o rememorare a faptelor şi căinţă, în plus postul implică înfrânare, curăţire fizică şi spirituală – fizică prin interdicţia de a consuma produse de origine animală. Desigur, nu doar religia creştină prevede astfel de practici: în principiu postul poate fi întâlnit la toate celelalte mari culte, de la islam (Ramadan) la budism (regulile Vinaya care prevăd sa nu mănânci după prânz), de la
1 lingură de istorie în supa de cartofi
(complexitate: redusă timp de preparare: câteva zeci de mii de ani) Ingrediente: 1 kg cartofi 3 cepe 2-3 morcovi 70 g unt 50 ml ulei 50 g pătrunjel verde tocat 1 foaie dafin sare, piper Preparare: Se curăţă legumele, se înăbuşă, se adaugă, se taie, se condimentează, se garnisesc, se servesc… Toată lumea ştie reţeta de supă de cartofi, una dintre cele mai simple din lume, dar puţini dintre noi ne luăm răgazul să o gustăm şi altfel, nu doar cu papilele gustative. Nu, nu este la mijloc nicio descoperire şi niciun aforism pretenţios, ci doar o lingură de istorie
MADE IN kitchen – Călătoriile cratiţei prin lume (II)
După o scurtă plimbare prin bucătăriile învecinate plaiurilor noastre, promisesem data trecută o tigaie germanică. Să poposim aşadar în… Germania, unde, printre ingredientele preferate se află carnea, în special cea de porc, vită sau pui. Ştiaţi că în medie un neamţ consumă undeva între 30 şi 35 kg de carne pe an şi că aici sunt disponibile peste 1500 de reţete tradiţionale de cârnaţi ? Dintre legumele care asortează meniul casei amintim sparanghelul şi varza (fie ea albă, roşie, creaţă, acră sau de Bruxelles), iar la capitolul garnituri, menţionăm Maultaschen, un preparat înrudit cu ravioli : paste cu ou, umplute
MADE IN kitchen – Călătoriile cratiţei prin lume (I)
Despre o cultură poţi afla multe atunci când îi ajungi la cratiţă, cu alte cuvinte bucătăria unui popor vorbeşte pe îndelete despre personalitatea acestuia, despre modul în care trăieşte: agapele greceşti vorbesc despre ospitalitatea şi vitalitatea acestui popor, sosurile franţuzeşti ne învaţă despre înclinaţia spre sofisticat a urmaşilor lui Napoleon. Toate ne spun ceva. Dar haideţi să pornim la drum, să ne luam tigaia în spate şi să cunoaştem o parte din lume într-un mod puţin diferit de cum ne obişnuisem până acum. Prima dată la vecini. Ungaria este patria papricăi, a piperului, a afumăturilor de porc şi a ardeiului
