Postul Paştelui în 2009

Postul Paştelui în 2009

Odată cu apropierea primăverii, în calendarul ortodox, încep şi pregătirile pentru cea mai mare sărbătoare a creştinătăţii.
Căci Paştele înseamnă într-adevăr înviere: învierea lui Hristos, învierea spirituală a credincioşilor şi învierea naturii. Sărbătoarea este similară cu o altă tradiţie foarte veche: Pesachul evreilor. Acest popor celebrează de aproape 3500 de ani ieşirea din Egipt şi respectiv fuga de sub robie. De Pesach, evreii obişnuiau să sacrifice un miel şi să ungă cu sângele acestuia ramele uşilor, pentru ca „îngerul morţii” să nu intre în case.
În legea creştină, Paştele înseamnă reînnoirea legământului lui Dumnezeu cu omul. Noul Testament aduce însuşi sângele Mântuitorului ca şi garanţie a mântuirii tuturor ce cred în El. Paştele creştin nu se adresează unui singur popor, aşa cum făcea Pesachul, ci întregii omeniri. El cheamă la mântuire pe oricine, împarte bucurie tuturor, seamănă speranţă pretutindeni.
“În lume necazuri veţi avea, dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.” (Ioan 16,33).
Iată de ce, pentru a se putea bucura de cel mai mare miracol al omenirii, fiecare creştin trebuie să se pregătească, să îşi analizeze conştiinţa, să-şi cumpăteze viciile.
Postul înseamnă o analiză sinceră a sinelui, un demers de curăţire în primul rând interioară. De aceea, înainte de a renunţa la şniţel, este mai bine să uităm insulta vecinului, înainte de a renunţa la omletă, este mai rezonabil să iertăm şi să zâmbim. Postul este în primul rând un exerciţiu de conştiinţă şi de voinţă, iar înfrânarea de la anumite mâncăruri – doar un aspect dintr-un demers complex de purificare. De aceea, “controversata” renunţare la unele alimente a devenit prost-înţeleasă printre mulţi semeni de ai noştri.
În primul rând postul trebuie să excludă lăcomia, dar poţi fi lacom la orice fel de mâncare, indiferent dacă aceasta conţine produse animale sau vegetale, poţi fi lacom la orice fel de alte plăceri care nici măcar să nu se refere la mâncare. El poate avea atâtea feţe, câte vicii are un om, deci fiecare desfătare la care renunţi, înseamnă post.
40 de zile. Atât durează călătoria purificării, atât a durat şi peregrinarea poporului lui Moise prin deşert.
Postul mare începe cu “Săptămâna albă” şi se termină, după cum bine ştiţi, cu “Săptămâna Mare”. Aceasta începe cu Duminica Floriilor, sărbătoarea intrării lui Iisus în Ierusalim şi este urmată de o perioadă de “reguli” mai stricte, care interzic consumul unei serii mai largi de alimente. Aşa se face că în Săptămâna Patimilor, luni, marţi, miercuri, vineri şi sâmbătă, unii creştini îşi rezumă meniul la pâine şi apă.
Pe parcursul celor 40 de zile, biserica permite 2 “abateri”: în 25 martie (de Buna Vestire) şi în 16 martie (Intrarea Domnului în Ierusalim), când se consumă carne de peşte. Tot în post se înscrie şi interdicţia de a face nunţi.
În acest an, credincioşii sărbătoresc Paştele astfel: Duminică, 22 februarie, începe Săptămâna Albă cu lăsatul sec de carne; în 1 martie se lasă sec de brânză, iar a doua zi începe postul propriu-zis care ţine până în 19 aprilie. Între timp, mai există 2 sărbători importante: miercuri, 25 martie (Bunavestire) şi Duminică, 12 aprilie (Floriile). În Săptămâna Patimilor, creştinii acordă un respect deosebit Joii mari (16 martie, Cina cea de taină), Vinerii (Înmormântarea) şi bineînţeles, Duminicii.
După Sfânta Înviere urmează Săptămâna Luminată, 7 zile de bucurie spirituală, care au menirea de a prevesti o primăvară şi un an luminos, din toate punctele de vedere, dar mai ales din punct se vedere spiritual.

Ana-Maria Radu