Popas în Ţara de Foc, la un pas de Patagonia
Ţara de Foc sau Tierra del Fuego este un arhipelag aflat în punctul cel mai sudic al Americii de Sud, ce desparte continentul american prin strâmtoarea Magellan. Deşi nu este foarte populată, doar 250.000 de locuitori, insulele reunesc o suprafaţă de 46.000 km pătraţi, împărţită şi îndelung disputată de Chile şi Argentina. Exploratorul Magellan, în goana sa după mirodenii, a fost primul european, mai precis portughez, ce descoperă în 1520 această strâmtoare şi care-i va lua numele, mai târziu. În 1769 este descoperit cercul polar de sud, de către navigatorul James Cook, la traversarea canalului Magellan. Între 1880-1910, Ţara de Foc era în febra căutărilor de aur, ce avea destinaţie spre Europa.
În căutarea tărâmului, dăm de Patagonia, o regiune vastă, aflată în zona cea mai sudică a Americii de Sud, localizată între Argentina şi Chile, ce cuprinde parte din Munţii Anzi, o zonă de podiş şi câmpie pe o întindere de 900.000 km pătraţi. Numele de Patagonia derivă din cuvântul patago-patagones, folosit de Magellan în descrierea sa a populaţiei native, presupuşi a fi giganţi. Patagonii erau consideraţi o rasă mitică, înalţi de 4.6 metri, hărţile Lumii Noi ataşau o etichetă în dreptul acestor zone, pe care le catalogau drept regio gigantum. În realitate, se presupune că patagonii nu măsurau mai mult de 1.80 metri, iar prin comparaţie cu spaniolii timpului, ce ajungeau în medie la 1.55 metri, da, într-adevar giganţi. Indigenii, amerindinenii, din care făceau parte şi Tehuelches, au ajuns în pragul extincţiei la contactul cu europenii.
Categorii: Articole.
